Interesul său pentru artele vizuale a început în anii 90. Între anii 1992-1995 a urmat Şcoala de Arte "Francisc Hubic" din Oradea. Între anii 1995-2000 a frecventat cursurile Academiei de Arte Vizuale "Ioan Andreescu" din Cluj–Napoca.
Anii săi de studii au fost foarte fructuoşi, şi datorită căutărilor pasionate de formă şi tematică, a reuşit deja la începutul carierei sale artistice să prezinte un stil aparte, bine-conturat.
Deja în anii de facultate operele sale au fost primite cu uimire de către cercurile de profesie. Doar puţini au înţeles motivul acestei uimiri, care nu a fost altceva decât confruntarea silită cu realitatea.
Conceptul de realitate al lui Jakab Elek este lipsit de iluzii trandafirii, e captivant atrăgător, emoţionant. Prezintă viaţa umană în totalitatea, în profunzimea ei cu o consternare uluitoare care te atinge până la oase, dar în acelaşi timp te şi mângâie.
Redă viaţa umană de la pasiune la sărut, de la confruntare la compromis, de la nevoi la pasiuni, de la opunere la prăbuşire, de la iubire şi exaltare la moarte.
Jakab Elek a fost capabil să se identifice afectiv cu o uimitoare pătrundere şi clarviziune cu acele puncte de conexiune care au remarcat viaţa lui şi viaţa noastră, şi a ştiut să dea formă, cu gesturi intensive, retrăirilor sale deosebit de adânci.
Sârguinţa şi căutările intensive de formă şi conţinut nu au rămas fără rezultat: a devenit un astfel de artist care, deşi foarte tânăr, a ştiut să navigheze cu maturitate deplină şi cu uşurinţă pe ţărmurile artei vizuale, transmiţând sentimente de descătuşare, de eliberare spectatorilor.
După ce viaţa artistică mondială, contemporană a început să-l descopere, fiind invitat să participe la a V-a Ediţie a Festivalului Internaţional de Artă Contemporană de la Florenţa din anul 2005, soarta i-a zdrobit viaţa şi activitatea artistică în ascensiune. Noi sperăm că, viaţa artistică publică va face acel gest nobil, să-l descopere pe Jakab Elek măcar "post mortem".
[ mai mult despre Artist ]
" Tematica artei mele sunt condiţiile şi stările existenţei umane, conceperea întrebărilor esenţiale, reprezentând printr-o sinteză a expresionismului figurativ, instinctual şi ale unei abordări conceptuale, intelectuale." J.Elek